Când doriți să cumpărați un imobil, folosirea unui împrumut bancar este adesea inevitabilă. Băncile solicită, în general, un depozit minim pentru a acorda un împrumut pentru locuință. Dar care sunt criteriile și condițiile care trebuie îndeplinite pentru a obține acest faimos credit?
În primul rând, este important să înțelegem ce este un aport minim. Aceasta este suma de bani pe care împrumutatul trebuie să o aducă personal pentru a finaliza suma împrumutului imobiliar solicitat. Această contribuție este adesea exprimată ca procent din suma totală a achiziției imobiliare. Băncile cer acest lucru din mai multe motive. Pe de o parte, acest lucru face posibilă reducerea riscului de neplată prin angajarea financiară a împrumutatului în proiect. Pe de altă parte, aceasta oferă o garanție băncii în cazul revânzării proprietății.
Pentru a determina cuantumul contribuției minime, băncile țin cont de mai multe criterii. Primul criteriu este cel al ratei datoriilor. Într-adevăr, băncile vor studia capacitatea de rambursare a împrumutatului pe baza veniturilor și cheltuielilor acestora. Cu cât rata de îndatorare este mai mică, cu atât sunt mai mari șansele de a obține un credit pentru locuință fără avans.
Un alt criteriu important este cel al situației profesionale. Băncile acordă un împrumut ipotecar mai ușor unui debitor permanent decât unui lucrător pe cont propriu sau temporar. Într-adevăr, stabilitatea angajării este o garanție de securitate pentru bancă. Dacă împrumutatul se află într-o situație profesională precară, băncile pot solicita atunci o contribuție mai mare.
La acordarea unui credit imobiliar se ține cont și de situația familială. În cazul în care împrumutatul este căsătorit sau în parteneriat civil, băncile vor ține cont de venitul soțului la calculul contribuției minime. Astfel, dacă soțul are un venit mare, acest lucru poate face posibilă reducerea cuantumului contribuției solicitate de bancă.
În final, banca va analiza situația financiară generală a împrumutatului. Se va ține cont de alte credite restante, posibile descoperiri de cont bancare, comisioane lunare recurente etc. Cu cât situația financiară a împrumutatului este mai sănătoasă, cu atât șansele de a obține un credit fără avans vor fi mai mari.
Este esențial să subliniem că fiecare bancă are propriile criterii și condiții pentru acordarea unui credit imobiliar. Prin urmare, este recomandat să profitați de concurență și să comparați ofertele înainte de a vă angaja la o anumită bancă. Ajutorul unui broker poate fi, de asemenea, valoros pentru a vă sprijini în acest proces și pentru a vă permite să găsiți cea mai bună ofertă.
Rolul garanțiilor în acordarea unui credit imobiliar
Pe lângă criteriile tradiționale menționate mai sus, este esențial să înțelegem că banca caută întotdeauna să se protejeze împotriva riscului de nerambursare a creditului. Una dintre modalitățile prin care banca se poate asigura este să solicite o garanție de la împrumutat. Să aprofundăm împreună în acest aspect, adesea lăsat deoparte, dar la fel de crucial în procesul de împrumut.
Garanția este, într-un fel, o plasă de siguranță pentru bancă. În caz de neplată a împrumutatului, banca poate apela la această garanție pentru a recupera sumele datorate. Pot fi luate în considerare mai multe forme de garanții, de la o garanție personală sau reciprocă până la o ipotecă asupra proprietății.
Acolo garanție reciprocă este o formă de garanție în care o societate de garanții acceptă să ramburseze împrumutul în caz de neplată a împrumutatului. Această opțiune este deosebit de populară pentru flexibilitatea și simplitatea execuției. Are însă un cost, perceput adesea ca o contribuție inițială, apoi rambursat parțial la finalul împrumutului.
L’credit ipotecar, la rândul ei, este o adevărată garanție. Aceasta înseamnă că banca are dreptul de a sechestra și de a vinde proprietatea dacă împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile de rambursare. Deși această opțiune este liniștitoare pentru bancă, este adesea percepută ca fiind mai restrictivă pentru împrumutat, din cauza costurilor asociate și a greutății implementării acesteia.
Există, de asemenea, privilegiul împrumutătorului de bani (PPD), mai puțin costisitoare decât ipoteca. Se aplică doar achizițiilor de proprietăți existente (și nu construcțiilor) și oferă băncii același drept de sechestru.
Băncile pot lua în considerare și alte elemente tangibile ca garanții, cum ar fi economiile personale sau investițiile financiare. A avea economii substanțiale sau investiții diversificate poate întări încrederea băncii în capacitatea debitorului de a-și gestiona finanțele.
Impactul duratei împrumutului asupra proiectului dumneavoastră imobiliar
Dincolo de garanții și contribuții, durata împrumutului este un element determinant în decizia de finanțare a unei bănci. Ea influențează nu numai valoarea plăților lunare, ci și costul total al împrumutului dumneavoastră. Să analizăm acest aspect și să vedem cum îți poate modela proiectul imobiliar.
Durata de rambursare este direct corelată cu valoarea plăților lunare. O durată lungă vă permite să reduceți suma plăților lunare, făcând astfel împrumutul mai suportabil lunar. Totuși, aceasta înseamnă și că împrumutatul va plăti dobândă pentru o perioadă mai lungă, crescând astfel costul total al împrumutului.
În schimb, un termen scurt implică plăți lunare mai mari, dar costul total al împrumutului este adesea mai puțin costisitor. Acesta este un punct crucial pentru debitorii care doresc să minimizeze costul finanțării lor pe termen lung.
Alegerea duratei nu este doar o chestiune financiară. Este, de asemenea, strategic. Un termen lung poate fi luat în considerare, de exemplu, pentru cei care cumpără pentru prima dată care anticipează o creștere a veniturilor lor în anii următori. O durată scurtă poate fi preferată de persoanele care se apropie de pensionare sau care doresc să-și elibereze rapid proprietatea de orice povară.
De asemenea, trebuie menționat că dobânzile variază în funcție de durată. Împrumuturile pe termen lung vin în general cu rate mai mari decât împrumuturile pe termen scurt. Această variație se explică prin riscul crescut pe care banca își asumă angajarea pe o perioadă prelungită.
